Erai un om.Dar ascundeai în tine gânduri demonice
Eu ți-am dăruit iubire
Și am așteptat ceva înapoi.
Dar cum întârzia să apară,
Am cedat.Și am trecut mai departe, uitându-ți pe moment chipul de ceară.
Þi-am dăruit cerul,
Dar tu deja posedai iadul
Și cum pe tine te mulțumesc și jumătățile,
Am trecut iar peste capitolul "nostru"
Lăsând o parte a inimii mele devorată de un monstru.
Þi-am dăruit lumea, dar tu n-ai acceptat-o.
Ai zis că lumea ta nu e întreg Pământul,ci doar o parte
Și că ea exista undeva,dar e prea departe.
Þi-am dăruit tot ce aveam mai scump pe lume..pe mine
Dar tu ai zis: „-De ce te`aș vrea tocmai pe tine?”
Nu am cedat, în schimb am plâns și am suferit.
Pentru o clipă, iubire ție ți-am cerșit.
În final, ți-am dăruit tăcere.
Imediat mi-ai returnat darul,
Și ai aruncat asupra mea tăcerea ta cutremurătoare.
Atunci am înțeles: așteptai să îți dau liniște, și aveai să mă rasplătești.
Dar nu așa.Nu rănindu-mă cu metode criminale!
Printre lacrimi am pus punct "romanului" nostru cu parfum de ceară
Dar când să-l recitesc,
Am constatat că era un gol imens. Și a început să mă doară
Avea puncte de suspensie în locul replicilor tale.
Și multe file albe ce-și rătăciseră conținutul în tristețea mea...
L-am rupt,l-am ars.Nu suportam dovada indiferenței tale cinice.
Erai un om.Dar ascundeai în tine gânduri demonice.