eu nu sînt rugina atîtor răni minerale
glazură ubicuă pe obrazul cuielor bătute în os
nici măcar lemn mirositor în penumbre nupțiale nu sînt
crucifixe nu se fac din mine nici trepte de scară
nu sînt nici piatra cu muchie ascuțită ce sfîrtecă prepuțuri
vindecînd podurile prăbușite în sus
nici pulberi de arsenic pe sînii izabelei
nu sînt fumul ridicat din cîlți fără suflet
cînd trestia frîntă se preschimbă în flaut de vînt
nu sînt zarul ce cade în dreptul focului de strajă
ispitind încă o noapte cu sclipiri de argint
nici nisipul adunat în cicatricile atîtor războaie
nu sînt aur nici untdelemn
nici cerneală vărsată nu sînt

ci doar o pată albă pe harta lui noe
mi-am învățat ploile pe de rost de acum
mă botează fără să mă spele
mă poartă arca în pîntece embrionic
mă destramă tăcerea în fiecare cuvînt