E un octombrie fără nori
așa cum n-am mai văzut
la tine plouă înspicat și picături se preling
pe ferestre
în casă un miros de candelă și șampon
părul tău zvântat îmi pătrunde în nări
până la refuz
mă strâng în pumni să nu alunec;

aici pe străduțele luminate toate drumurile
duc spre o cruce întinsă pe un turn cu ceas
clopotul bate sistematic la fiecare oră
nu știu dacă anunță ceva
dincolo de acest drum
turnulețe se pitesc unele după altele
casele se agață de malul apei
ca și oamenii strângându-se mai tare
pe bicicletele lor;
de câte ori privesc pe pod în jos
un înger îmi tulbură apa
și îmi sari în brațe
așa cum te știu dintotdeauna
pregătit să dai piept cu universul;

e ora 25
ora la care nu se mai întâmplă nimic
ceasul din turn a rămas suspendat
între memorii un flash de lumină
cârpit din frânghii de dor
scoate din mine culorile
rând pe rând.