Am privit în față,pe bătrâna lună
Și am stat de vorbă,atâta timp
Și n-a știut săraca,să îmi spună
De ce drumul vieți,n-am cum să-l mai schimb

Oricât ar fi de bine și oricât de rău ar fi
Când multe ai vrea să faci,dar nu ști pentru cine
Cine oare-n viața te va prețui?
A tale fapte bune,cui vor aparține?

Nui păcat să mori,când drumul ți s-a șters!
Când tu ești pentru uni,o pată dintr-un vers
Și-n alte pânze albastre și pe-un drum mai larg
Când cerul tot se crapă și stelele se sparg.

Atunci în fericire și-n valurii de sclipirii
Să te renaști din moarte și făr de amintirii
Doar tu-ți vei căra viața și o vei ține-n mână
Și n-ai să mai ții cont,de soare și de lună.