O umbră,un gând,privire-ntunecată,
Mândrie și-orgoliu ca de granit,
Tâmple,zvâcnesc ca o mare-nspumată,
Nu accept să fiu rănit !

Pumni strânși,privire speriată,
Mi-e teamă de ce va fi,
De acea făptură blanda...nemișcată...
Te rog nu mă răni...

Sfârșitul e aici,privirea-n pământ,
Suflet cald,răcit pe veci,
Gonit ca frunzele de vânt,
Ochi cruzi,cuvinte reci