iubito, nu se poate trece,
e plin orașul de pisici,
amantele cu fruntea rece
se hrănesc azi cu iepuri mici,
vânați în plină dimineață
de trubaduri cu nasu-n cești,
ce își lipesc, ascuns în ceață,
suavul suflet de ferești


iubito, nu se poate trece,
e plin orașul de castani,
ne sinucide iarăși toamna
ca de atâția de zeci ani,
octombrie se despletește
pe străzi nocturne cu-așa zel
că vin iubitele de-a valma,
ca pețitorii spre-un castel


iubito, nu se poate trece
și nici măcar a mai trăi,
ceasul din turn privește rece
ca-ntr-un pastel de-Alecsandri