nu e o scuză că doar joia
ceasul rămâne fără timp
hoțește-mi fii jurământul deasupra sudului
sau potolește o frunză moartă
ce se plimbă prin părul meu
crezând că-i sunt toamnă
nu descriu anotimpuri
nici stări
nu umplu golul din morminte
și nici tăcerea nu știe să povestească
despre tristeți
sau despre rău
despre vinul roșu
sau despre războaie
în simplitatea pașilor mei
calc pământul în tălpile goale