salut. sunt eu, cerșetorul de vizavi
mi-am cumpărat o palmă de aer tivită
cu două orașe pe stânga și-un lan de poezie
nu e prea mult până o mobilez poate visez diseară
o canapea și o lipesc de tavan până mâine imi iau și cafetieră
nu o să mai fiu cerșetorul pe care îl știi

să nu mă întrebi cu mă cheamă
mă numesc după tine în fiecare dimineață
sunt ca un prunc botezat de pasul tău care coboară
din pat și mă calcă pe degete ușor mă sărută prin părul ciufulit
pe frunte și pleacă acasă sau așa îmi place să cred
că îți petreci nopțile numărându-mi spațiile dintre celule
îmi mângâi fiecare picătură de sânge cucerești ca un tătar
cearșaful care ne desparte

ți-am zis că mi-am cumpărat și glastră
îmi las arar privirea în ea și crește cât ai clipi
te caută prin fereastra gălbuie dinspre spital
te caută prin golul dintre arătător și mijlociu
în fiecare atom de oxigen chiar dacă nu ești

decât croitorul care îmi prinde de la o zi la alta
nasturii la suflet