Imberbul băiat trăia liniștit
În sânul familiei, neîntinat și iubit,
Până a dat de sportiva facțiune
Și a trecut la droguri, alcool și, clar, acțiune.

S-a prezentat pe teren eclatant,
Curgând printre băieții Galant
Și a parcurs gazonul agale, atent
Să transmită mesajul în mod elocvent.

Enache, parșiv ca un bun ortodox
Atinge-un stelist, dar nu cu vorbe: c-un box.
Neîmpăcat fiind doar cu croșeul
I-a mai tras și o flegmă, să-i înece tot Eul.

Spute și pumni și la alții-ar fi dat,
Dar a venit un sârb și l-a încălecat.
Însă noroc pe golan c-au sărit să-l salveze,
Căci altfel sportivii aveau să-l linșeze.

În rest, avem un arbitru redus
La păreri și idei, nu la faptul produs
Și șlehte de zdrențe și alți marțafoi
Ce strigă în cor: "Noi suntem smardoi!".

Toate acestea-ntr-o lume de vis
Condusă de inși parveniți ce-au decis
Un prezent imuabil de ceva zeci de ani
Unde onoarea și harul se reduc doar la bani.

Iar șefii de cluburi doresc să se-mbete
Că știu s-antreneze, că știu cum e-n ghete,
Schimbând astfel oameni cu viitor și talente
În declasați, mazete și fetițe cu fente.

Cu toate acestea aleg să m-alin
Cu gândul că unele trec, iar altele vin,
Așa că adio! Așa că Amin!