De-ai putea dormi, dormire
in uitare,-n vise soapte,
pierduta-n a lor tacere
cum seara se pierde-n noapte,
a dormi si a uita;
a te pierde, a te uita;
si cand tot a disparut
durere si frica
sa tresari de la-nceput
alta viata inca!

De-ai putea sa te trezesti
fericita iara
din scantei sa te unesti
ca ziua din seara,
sa iei de la capat viata
cat ii sclipeste speranta;
si cand iara vine, iara
in graba a vietii seara
fericita sa dispari
ca ziua prin muntii mari.