un puls de întuneric turmentează toamna
frunzele de 24 de karate
amețesc în jos
într-o orgie fericită de moarte

gura anastasiei îngână un surâs a foame
amintirea unui bărbat îi udă gropițele
răsăritul durează doar un moment
restul rămâne înfipt în mizerie
erect

semidragostea se ridică de-a lungul burții cerului
între iad și rai nu există decât o cocină de oameni care se îndrăgostesc
iar față de vântul înțepător și puturos
porcii mănâncă pruncii refuzați ai lui iulie
și grohăie sătul

anastasia iubea vara
iubea să iubească vara
iubea să se iubească
vara

inima ei curge și îngheață
undeva în stomac
până și florile de la pervaz
tușesc și se sufocă

anastasia stă în genunchi
pedepsită pe coji de nucă
ultimele zile o penetrează pe la spate
silit și vulgar ca o despărțire nedorită

un oraș întreg nu are destule priviri încât
să vadă dincolo de aparențele sale
zidurile îndură prea multă larmă ferecată în apartamente
strada se pregătește de gălăgie

opusurile nu se mai atrag
se înșală
un scâncet de femeie tristă strivește liniștea
anastasia doar(m)e