In memoriam.
Cu liliac neînflorit
Iubito, iarăși plânge firea
Aripile-mi de plumb topit
Reîntregesc nemărginirea.

Oftează-o harpă, un sonet,
E noapte mată în cetate
Lugubre gânduri de poet
Lunecă-n eternitate.

Iubito, ia din raft o carte,
Așază lampa între noi
Aș vrea să depeni mai departe
Poveștea celor triști și goi.

Și când sfârșind, privești mirată
Zorii la geam pulsând încet
Vei desluși iubirea-mi toată
Zăcând pe preșul violet.

Parfume tainice, postume
Vor îmbrăca parcul în negru;
Fantome negre, fumegânde
Îmi vor cânta marșul funebru

Cu lacrimi roze tu m-ai plânge
Iubito din al tău clavir
Și vor fi clapele de sânge
Când voi dormi în cimitir!