Mă dezbrac de pliuri cu plâns și de mîneci bufante cu un gând: n-am vrut!
Întinderea dintre două brațe și atât ar putea fi orice mai puțin o așteptare frântă

Desigur alte gânduri sunt pe scena alunecată de dans și își fac pașii corect executați într-un perimetru atât de armonios delimitat

Aici simt că mă pot întinde cu sufletul în recuzită și pot sta acolo suspendată și uitată ca orice rochie învechită

Aici vreau să fug în viitor ca într-un sprint forțat și să sar
fără remușcare orice obstacol de bun-simț și fandat

In timpul unui gong sunt atât de neputernică încât trei pereți plini și unul cu ferestre mă strâng într-o ramură subțire ca un fir de păr

Câteva frunze care era cândva degete cad pe umerii cuiva, câțiva muguri care erau cândva ochii, urechile și gura s-au uscat
câteva noduri, durerile mele, se strâng, se răsucesc și se îmbracă

Sunt atât de pregătită de toamna