Manole-meșter, Manole-șarpe, Manole-faur
Ia-mă și fă-mă sămânță
Și aruncă-mă în cele patru zări
Iar din pământul în care voi cădea
Să crească pâinea binecuvântată
Pe care o vor pune în traistă
Cei plecați la drumuri lungi
În căutare de loc bun și piatră aleasă
Din care să crească zidirea.

C Manole-șarpe, Manole-faur, Mnaole-meșter
Să nu ți se pară lung drumul și nici greu
De oriunde ai porni
Te vei întoarce la mine
În cercul perfect al iubirii tale
cuprinde-mi genunchii
și eu voi îngenunchia în fața ta
cuprinde-mi mijlocul
și eu voi înflori în dorința ta
de bărbat curat și neobosit
cuprinde-mi sânii
și eu mă voi apleca să-ți veghez somnul
tău și al copilului nostru
rămas la temelia lumii mai bune
cuprinde-mi buzele
și ele îți vor săruta picioarele
sub care s-au așternut drumurile veșniciei
cuprinde-mi ochii și ei se vor face fântână
în care îți vei ostoi setea
pentru osteneala de a mă fi cuprins

Manole-faur, Manole-meșter, Manole-șarpe.