Vrajă. Formule bizare. Incantații în mansarda sufletului tău.
Vii ca o boare spre mine și ocolești amintirea...
Te încălzești când întâlnești crestele și-ți blestemi soarta nefericită
Văzând că la ultima răspântie ai greșit drumul...
Tu nu vrei însă fericirea... Viitor învăluit in deșertăciuni...
Melanjul de sentimente dulci și acre și neînțelese aș vrea să-l vreau ;
Trăind în fiecare om să-L descopăr pe Dumnezeu...
Trăind în mine să-mi descopăr nemurirea...
Nu este adevărat că plâng! Este o emoție universală ce îmi pleznește ochii,
Îmi biciuiește sufletul, îmi alcoolizează rănile...
Pacea cosmică din tumultul prafului interstelar îmi asanează cortexul asudat deja de munca existențială...
Ce păcat că încă mă târâi printre nimicuri...
Altfel spus... ce bine că sunt! Cum sunt...
Fericire tâmpită! Le iei capul oamenilor!