alerg să mă pot rătăci
de propria-mi teamă

crezând-o apusă
am uitat să fiu atent la priorități
și m-am trezit biciuit
de palmele fără milă
bine garnisite cu amortizoare de zgomot
înțelegând cu greu cum se poate ascunde
lipsa de vigilență
dedusă
din cei șapte ani de acasă

opresc într-o posibilă parcare
să-mi trag sufletul din epicentrul furios
în timp ce pe urmele rușinate
sădesc iertare
când pășesc
mai departe.