m-am mutat
în cartierul pisicilor negre
am găsit o ofertă
convenabilă

îmi place
în cartierul pisicilor negre
aerul e mai limpede
fără mașini
fără focuri
fără larma copiilor

de-asta sunt atâtea pisici îmi spune
vânzătoarea de timbre
aici
stau puțini oameni
le e teamă
de necunoscut ei îl numesc
ghinion

m-am obișnuit
în cartierul pisicilor negre
aici
e o altfel de tăcere
nu mi-e teamă am căști
speciale

ce prostie
zice vânzătoarea de timbre
acum trebuie să vând și iluzii
am rămas
din ce în ce mai puțini
se spune – a coborât vocea –
că cei ce stau prea mult
se transformă în pisici
negre
ce prostie

ce prostie
iau timbrele
de iluzii nu am nevoie
îmi întinde restul cu o labă neagră
apuc să-i văd coada
ieșind prin halatul albastru

și fug
fug
de iluzii nu am nevoie
către semaforul de pe bulevardul care desparte
cartierul pisicilor negre
de lume
fug
nu mă urmărește nimeni
și râd
nu mi-e teamă
nu mi-e teamă

dar de ce
e atât de înalt
semaforul?