stăteam cu ea în stația
lui 36 be sau barat vorbeam despre
poezie și iepuri
săream de la poeții care se chinuie să
bage cîteo mertaforă-n fiecare vers cînd ar
trebui să facă din fiecare poezie o singură metaforă
la iepurii care ronțăie tot timpul ceva
chiar și atunci cînd nu ronțăie
și nu reușeam să stabilim care-s mai prolifici
iepurii sau poeții
c-un lucru eram amîndoi de acord
avea picioare lungi frumoase
bune de zdrobit struguri și vreo trei mocani
prostănaci să privească asta cu ochii lor beliți
beți deja să-și bată muierile
grase copiii punct
și picioarele alea să fie împlîntate definitiv în retină
v-am însemnat pe voi cu semnul piciorului
v-am însemnat marțafoilor

după un timp a plecat
au rămas doar mocanii de frica lor
m-am ascuns în acest poem
îmi închipui lumea
așa strîmbă cum este plină de iepuri
și poeți
în stația lui 36 barat o întîlnesc
încă o dată