stau în singurătatea mea
ca într-o rezervă de spital
nimeni nu intră
cui i-ar păsa de un bolnav
beteag de fericire
dependent de un pat
de suferință
conectat anemic la viață

fixez ploaia în plastic
la fel de monotonă
măcar ea urmărește
o speranță

trece prin venele mele
pe nesimțite

cineva în acel alb
mincinos
îmi scrie într-un registru
grav

ți-aș spune
să nu mă cauți
e contagioasă

(20 dec. 2011)