Și’ncepe cu „A fost odată”
Dar nu e o poveste inventată
E realitatea crudă,ce’a lovit la întâmplare
Făr’a lăsa o portiță de scăpare.

Un fulger pribeag a coborât orbește
Mințind o stea ce-acum nu mai strălucește
Dezlănțuit,rădăcini tinere’a spulberat
Lăsând în urmă un corp sfărâmat.

Nici-o secundă nu s-a gândit la urmări
Doar a lovit și-a trimis un suflet în zări.
Au rămas inimi suferinde,plângând ;
Suflete ce-și arată durerea,țipând.

A fost odată...
O fată ce-orbește-a îndrăznit
S-aștepte-ntoarcerea unui înger răpit.
Dar timpul trece
Și-a transformat-o într-un suflet rece
Ce trăiește-ntr-un prezent contrafăcut
Cu poza unui înger ce demult a dispărut.

Timpul și-antins aripile peste ea
Dar nu a observat clipele ce zboară .
Tot cu gândul la el adormea
Crezând că steaua lui din nou o să răsară.

Și-alene înc-un an se strecoară
Făr-a lăsa amintirea să moară.
Doar inima fetei e-o scoică goală
Ce se crapă încet,în cânt de vioară.