fac din fiecare zi rotocoale spre niciunde
dimineața decolează din inima mea
speranța

nu mai merg la teatru
nici la spărgătorul de nuci
nu mai cometez cărți
nu mai iubesc iarna
anotimpurile nu mai sunt
a ramas doar luna mai

gânduri negre
se adăpostesc
în păienjenișul trupului
nu mai am nimic de zis
desenez doar cruci

sub care îmi odihnesc umbra