lângă mine trăiește un câine cu un singur ochi
înghite multe femei ca și când ar înfuleca dulciuri.
pe spinarea lui e o dâră de moloz peste care
sunt încrucișate câteva lucruri adunate de prin
subsol. când localnicii din oraș își abandonează
urmele, câinele cu un singur ochi le tocește formele
și le adună pe urmă într-un cazan cu boabe de struguri.
știu că pare ciudat. dar câinele acesta are chiar
și un punct galben pe cerul gurii. acolo se sfârșesc
toate momentele morții. se simte bine când privește
până la 360 de grade spre tot ce miroase a naștere.
chiar dacă dau mereu mâna cu el, nimic din blana lui
nu se agață de mine. deși mă iubește. deși se strecoară
la picioarele mele. nu face decât să-mi atragă atenția
că în inima mea putrezește viața. că la gura lui
stau umiliți ca într-un dulap proxeneții de cuvinte.
dacă tot am început să va arăt că totul are sens
eu zic să avem puțină răbdare și puțină tandrețe.