a nins
o zăpadă într-adevăr de iarnă
chiar dacă noi
cei care am trăit și altceva
nu putem crede încă
mai ales de la prima încercare
stângace ca toate începuturile
în care frigul se încăpățânează să creadă
că chiar are vreun sens
așa de unul singur
fără formă și de sticlă

este ca și cum noaptea asta de ianuarie
pierdută-n lungul șir al vieții despre moarte-
ai fi crezut
ar fi fost aleasă să fie deosebită

aproape că se vede mâna aceea
care răsfiră o anume lumină
sfărmându-și și împrăștiindu-și oasele
undeva deasupra
cum o împinge de la spate
înspre un înainte
care nu trebuiește să fie neapărat omenesc

a nins fără îndoială
a nins
chiar dacă de-acum
ne este tot mai greu să credem
zăpada aceea artificială
nu face decât să complice lucrurile
să diversifice eroarea
schiorii nu sunt decât niște nebuni
care se joacă de-a îngerii
printr-un cer decăzut
care va da tot mai evidente semne
de decrepitudine ca mâine
într-un amurg al unor zei cu totul falși
înstrăinând și mai mult
o realitate despre care nu cunoaștem nimic

a nins
totuși a nins
și dacă rămâne ceva de regretat
este acel inconfundabil foșnet
de rochie de mireasă
al ninsorii
înghițit de astădată de întuneric
spre a face și mai vii
incertitudinile de o anume culoare