îmi vedeam adese
zilele propice
când cădeau popice
nucile culese

toamnele și burgul
treceau prin livadă
fără să mai vadă
petele amurgul

zborul un impas
pasărea străină
ne umplea de vină
ultimul popas

tandră o busolă
scotea dintre ace
clipele vorace
plânsul de violă

drumurile scad
pasul la răscruce
peste tot un duce
s-a întors la vad

verbul absolut
ruga în tăcere
singura avere
teama de rebut