Mai bine de o oră, stau la geam și privesc pe stradă.
Am o senzație că ceva se va întâmpla, să schimbe totul.
Cineva traversează strada. A trecut un camion căruia i s-a rupt frâna și în câteva secunde un om a devenit o piftie.
Brusc am intrat într-o conspirație a tăcerii.
Mă întreb de ce îmi este teamă să fiu sentimental.
Și nu știu de ce sunt obligat să am simțul ridicolului, să fiu cinic.
Lipsa de interes crește în mine față de vremurile actuale și asta mă face trist ca o ciupilică de noapte.
Realitatea văzută de la geam este dezagreabilă și poetizează totul.
Continui să privesc în stradă de la geam și gândurile mele se zbenguiesc și muncesc steril.
Sunt atât de obosit încât nu cer decât să fiu lăsat în pace să dorm.
Curg de oboseală, am chefuit toată noaptea până azi dimineață.
Acum mă las la voia întâmplării pradă instinctului.