Aș irosi ore, zile, ani, aș irosi o eternitate
Doar să o știu mereu în preajma mea
M-aș îneca de-a pururi în singurătate
Stând și privindu-i ochii parcă de catifea
Printre strofe aș pierde-o într-o rimă
Ea ar fi versul și eu ecoul din surdină
Mi-aș imagina că mă prinde de mână
Și se deschide în fața mea precum un crin
I-aș contempla pielea prea albă și prea fină
Când s-ar întinde dezgolită pe cuvertura din satin
M-aș îneca în trupul ei precum se îneacă soarele în mare
Simțindu-i porii pieli tremurându-i ființă
Într-o secundă i-aș cobora întrega lume la picioare
Ea mi-ar fi tentația iar eu i-aș fi dorința
Și s-ar scălda în trupul ca-ntr-un rău rece
Otrăvindu-mă cu buzele prea dulci, sofisticate
Mințindu-mă că timpul se oprește-n loc și nu mai trece
Că vom rămâne sechestrați în aceea noapte
Ca și o valvă m-ar omora cu dânsul ei provocator
Iar eu voi mereu gata să mor

Cu ochii mari m-ar dobora dintr-o privire
Unduindu-și corpul și eu pierzându-mă-n mișcarea ei
Ea ar fi urmă și eu aș fi pământul
Simțind cum trece peste mine cu pași grei
Aș irosi tot timpul meu din lume
Doar să îi simt atingerea topindu-mi trupul gol
În timp ce își pierde mireasmă-n așternuturi
Și-mi fură spiritul lăsându-mă pustiu dar plin de dor
Și părul ei, zâmbetul ei și toată ființa
Cu trupul ei perfect proporționat
Cu ochii ei ce îi trădează duioșia ascunzându-i forța
Cand cu privirea ea poate să învingă cerul, eu n-am să pot nicicând
Ea e FEMEIE și eu sunt doar bărbat...