Unde-s vremurile-n care....

Unde-s vremurile-n care satul era plin de viata
Unde campul, plin de oameni se trezea de dimineata.
Unde maini trudeau prinosul si inaltau bucuria
Cerand Domnului s-ajute ca sa le rodeasca glia


Unde-s vremurile-n care pe tapsan se pornea hora
Un prilej de bucurie pentru viata tuturora
Unde-s fetele-n altita cu cozi negre ca si mura
Si cu ochi de iarba verde, macul rosu insusi, gura.

Unde-or fi astazi tiganii ce cantau din alaute
Muzici ce trezeau iubire in inimi neincepute
Care atatau doar focul, ca sa se incinga jocul
Sa se scuture pamintul, anuntand parca potopul.

Unde-s vremurile-n care fugeau de prin turme mieii
Catre scoala cea din sat, unde-or fi invataceii?
Drumul astazi este gol, doarme somn de moarte colbul
Nu mai e piciorul gol sa il mature cu totul.

Doarme scoala pe colina, in gradina ei de flori
Se inalta o glicina pe un gard de subtiori
Pasarile trec in zbor, lasandu-si o clipa cantul
Ca un cat de-nviere pentru ce-a-nghitit pamantul.