În întuneric stau, de mii de ani deja,
Lumina să o vad, nici nu mai pot spera
Cum am pierdut, ce nu se poate pierde?
Cum pot sa uit…? Să uit ce-nseamn-a crede?

În minte încă țin, imagini cu lumină
Dar nu mai simt nimic și sufletu-mi suspină
A fost cindva demult, frumos și colorat,
Dar cum a fost? deja eu am uitat.

În întuneric stau, nimic nu simt, nimic nu doare
Dar o dorință am, din nou ca să privesc la soare
Doar cu dorința sunt, ce altceva mai am?
Mai pot să-mi amintesc pe vremuri cum eram.

Dar tot ce știu, ce țin în minte
Sunt clipe sure, lipsite de cuvinte.
Nu pot zimbi și totuși nu sunt trist
Dar ma-ndoiesc că încă mai exist.

În întuneric stau,și sunt cu ochi-nchiși,
Nu vreau sa văd lumină, nici culoare,
Eu știu doar că asa nu doare
Și niciodată-n lacrimi nu vor fi uciși.

Nu simt nimic și-n întuneric sunt ascuns,
De chin și de durere, de suferință nepătruns.
Lumină și culoare, de sens lipsite sunt
Și nu mai e nevoie durerea s-o înfrunt.