Revii și-mi disturbi liniștea sumbră
Deranjată doar de zgomot de bicicletă spartă
Alunecând pe gheață. aplanată

Ca o lebădă rătăcită într-o pădure
Sper că-mi vor veni venele în simțire
Să-ți spun molcom cu teamă, adio pe vecie

Îndrăgesc vorbele noastre din miezul nopții
Dar asemeni unui vârcolac, te evapori în neant virtual.
La o întrebare simplă de gen ‘ne mai vedem?’

Acuma mi-aș dori să fiu mai mică
Să renunț la amintiri clădite pe relații
Mai mici, mai mari, aruncate in cutia mea cu fard.

Tristețe, extaz, minciuni, fugă. Stări
Albastros, suflet de câine ros.
Tutun și sentimente scrum.
Urmări. Ciorap pe noptieră. Fără rost

Nu te lua după ego-ul meu schizo
Ce se dă mare și tare
Nu pot sta o veșnicie așteptând o stare
Să se schimbe marea în sare

Îmi pare că tu ai vrea să trăiești în prezent
Când eu deja sunt în viitor.
Dar umbra ta nu-mi ține de cald noaptea

Sună-mă când crești
și ne vom întâlni noaptea, în alt secol
pe la colț de stradă, povestind triști
despre tinerețea ce s-a dus.