Ninge, gerul sparge norii
Mii de fluturași de gheață
Reci lăcuste fără viață
Care fac pe cascadorii.

Soarele e prea departe
Nu mai poate să răzbată
Bolta veșnic înnorată
Gerurile redundante.

Vânturi tot mai reci ne strigă
Încercând să ne-mpăieze
O tiradă de gogleze
Ce ne dor și ne intrigă.

Și tot ninge, tot mai des
cade, ca o plapumă de frig
Viscolită într-un vig
Neaua rece ca un stress.