înnoptăm în floreasca
pe bach 5
în spatele magazinului
păsările sunt pline de ploaie
le înfășurăm în hârtii
pe care am desenat cu pixul
elicoptere albastre
le dăm drumul de la balcon
așteptăm
să urce mai mult și chiar urcă
sfârâie cald prin ceață
vorbim despre bondari și câmpiile galbene de rapiță
mâine
deschidem ușa
plecăm
cum se pleacă doar când ești foarte tânăr
și atunci
exact pentru o clipă
devenim cumplit de frumoși


nu vorbim niciodată despre asta


deasupra blocului dimineața se sparge
ca o pungă izbită cu palma
împroașcă ziare și vrăbii
mașini chei fermoare sonerii atenție
se închid ușile
zgomotul se întinde pe fereastră
ne ocupă fețele
pe rând
și arătăm la fel
nu ne mai
recunoaștem

se face dimineață în continuu
din noi umbra se scurge încet
pe ciment
o târâm ca pe un sac gol
de colo colo
km după km
la capătul celălalt al zilei
intră înapoi
și ne umple cu toate străzile
abia atunci pornim cu adevărat undeva
uneori
ne întâlnim la mijloc

adăpost
în întuneric umbrele noastre se freacă una
de alta
ca picioarele unui greiere
fac o muzică simplă
dedesubt
se dansează

de la o vreme aici
nu se mai aude nimic
dormim agitat
cu ziua trasă peste
ca o plapumă rece