în cuibul de har al Pietrelor Doamnei
destinul mi-a izvodit tiparul
zăcea pe munți în sânge balaurul
cu alb și roșu țesând flamura karmei

Dumnezeu tivea corolele tainei
cu șoapte de patimi dulci ca nectarul
în palme mă ocrotea avatarul
de prăbușire-n genunile spaimei

în volburi de ape curgeam pe costișe
pe orizont se-nălțau vulturi în flăcări
vestind aurorei vrerea argilei

dansau peste comori iele poncișe
spărgând oglinda Moirei în flăcări
cu greu distingeam zariștea zilei