când îl va cere somnul va merge în uitare
și nimeni nu va spune: oHo! a fost poet…
așa la două palme peste genunchiul broaștei
orăcăia-n cerneala cu iz analfabet

venea pe-aici sărmanul ne mai scotea cenușa
în fiecare miercuri mutată-n calendar
când rege peste neguri nevăzător cu totul
greșea des călimara și se pișa-n pahar

desigur mare-i domnul și lumea este bună
îl mângâiau pe creștet ba îi păstrau un os
un craniu să-nțeleagă că-n danemarca pește
nu poate să-nmulțească nici chiar iisus christos