În bătaia vântului și-a lunii
Eu chipul mi-l înclin,
În astă noapte plină
De jale și suspin.

Trăiesc un vis ferice
Desprins parcă din basme,
Cu-n înger pur, dar dus departe,
Și-un suflet ce îl vrea aproape

Aș da tot la schimb dacă aș ști
Dacă visul se va adeveri.
Gândul meu zboară și sper să și ajungă
Dar până la al meu înger… calea este lungă

Și-mi nasc fiori ce-mi trec prin vene,
Fantasme, închipuiri și alte lucruri rele
Care îmi repetă agasant
Că “E doar un vis!” în care sunt un simplu participant.






Refuz a crede aceste vorbe,
Refuz a crede acest destin,
Căci viața fără vis ar fi
Un teatru mut, fără actori zglobii.

Și eu continui să visez,
La îngerul din steaua pe care o privesc.
Și sunt cuprinsă în mare măsură,
De acest vis și feeria nocturnă.