O privire a fost îndeajuns,
Să rămân marcat.
Un cuvânt a fost prea mult,
Să devin hipnotizat.

Profund sentiment m-a cuprins,
Creat din priviri, cuvinte și atingeri.
Sunt om...vulnerabil ins,
Molipsit de unica ta fire.

Ironia vieții s-a întâmplat.
Un mod ciudat iubirea să se-arate,
De neînțeles și nici justificat,
Am rămas, de ea, stupefiat.

Fără cuvinte, care-odată erau totul,
Fără păreri, pe care le aveam,
Fără nimic; s-a preschimbat norocul,
Pe care-am crezut că-l stăpâneam.

Timid și iluzoriu cum eram,
În ceea ce privește sentimentul,
Acum absent, eu generam,
Nimic concret, abstract din precedentul.

Se-ntâmplă lucruri fără sens, și fără motivație,
Când tu-ți dorești orice e normal,
Și te oprești, din cuget și din fapte,
Căci așa ceva e illegal moral.

Acum trec mai departe,
Încerc să uit, dar e cam dificil,
Îmi place, sentiment să am pentru o fată,
Să fim uniți doar printr-un destin.

Ultime cuvinte, goale, fără sens,
Sentiment deplin, chiar foarte intens,
Și o mult dorită conviețuitoare,
O ciudată, starnie-ntamplare.