Îmbracă-te, doamnă, cu ochii mei mari .
Te prinde culoarea și fără tăgadă
Poeții frumoși vor da buzna în stradă
Să-ți scrie poeme pe țâțele tari.

Vor face parade, fandări, vor sclipi
Strigându-mi, cu pana, vorbe de ocară
Vor bea din condurul tău țuici de secară
Pândind clipa-n care, imprudent, voi clipi.

Îmbracă-te doamnă cu mâinile mele
Au piele subțire și croială comodă
Să umbli cu haine nu mai este la modă,
Și-–n plus, te asiguri că nu am inele.

Poeții nebuni vor țâșni din păduri
Cu sonete cioplite în inimi de nuc
Îmbrăcați grosolan cu piei de bursuc
Cerându-ți să faci cumva, să te scuturi

De mâinile mele. Dar, doamnă, ce bine
E acum când te-apasă pe șolduri
Două palme de OM cu Semne și Noduri!
Îmbracă-te, doamnă, nu te abține.