Dacă m-ai întreba ce vreau să fiu
Ți-aș răspunde bunăoară
Tot femeie aș vrea și mai târziu
Să revin, a suta mia oară…

Toate comorile universului nevăzut
Sufletul ei tăcut, cu grija le învelește
Din el iți tragi tu seva, și mai mult
Aici vei reveni pentru a renaște.

Te ocrotește, când grijile te hăituiesc
Cu însăși viața ei. Un vechi colind
Despre ochii speriați ce se adăpostesc
În sufletul Mamei, speranțe primind.

În actul ei de renunțare supremă
Se pierde, dar trăind mereu prin tine
Iubirea ei cel mai adesea se reazemă
Pe lacrimi mute, triste, clandestine.

Fruntea ei sub griji adânc vibrează
Strânge pe drum atâta putere
Lumea și viața ea le colorează
Printr-un singur gest de iubire.

Îți ascunde inima frântă în pumn
Necondiționat și atât de senin
Îngerii îi înalță surâzând un imn
Iar sufletul ei ți se dăruie deplin.

În biserica plină de iubire și iertare
La orga ea cântă cu sufletul desculț
Ea iartă în fiecare clipă tot mai tare
Iubindu-te în fiecare zi mai mult .

Stele s-au adunat pe tâmpla ei
De atâtea griji ce-n inima le poartă,
S-au adumbrit acum și ochii grei..
Nu e bătrână, ci doar e înțeleaptă.

Dacă m-ai întreba ce vreau să fiu
Ți-aș răspunde acum fără sfială
Tot femeie aș vrea să mai fiu,
Fiică, Femeie și Mamă.


1 Martie 2012