se întâmplă de fiecare dată în martie
bărbați necunoscuți împart femeilor garoafe cunoscute
(florile astea parcă ar fi experimente făcute din hârtie igienică de cea mai proastă calitate)
ei au pantofi negri ușor ascuțiți, lustruiți bine, frumusețea femeii oglindită acolo rămâne
au pantaloni cu dungă verigheta lucioasă pe fundul buzunarului
apă de gură restul nu contează prea mult
ele proaspăt coafate cu părul de sticlă parcă ar fi păsări imense crescute forțat peste noapte
la picioarele lor cuiburi mici strivite restul nu contează prea mult
au poșete care seamănă cu blocurile construite pe vremea lui ceaușescu
femeile își trimit între ele sms-uri din care nu se întelege nimic
eventual nevoia de a fi auzite direct în capătul metalic al inimii
felicitările au textul ăla în care ți se spune că visele încep toate acum acum acum
de parcă înainte și după ar fi un fel de sfârșit care nu se sfârșeste oricum
treaba asta miroase rău rău a zambile lalele ghiocei
brândușe dacă ai puțin noroc
laolaltă toate până și fumul de viceroy miroase mai bine

nimic în plus noi doi până la gât unul în celălalt
cu ochii cât cepele cotrobăind