Codrule eu vreau să fug
Unde doar lupii ajung
Iar copacii nu îngheață
Și mereu e dimineață.

Tot ce pot eu să privesc
Sunt copacii ce-nverzesc,
Tot ce pot eu să atrag
Sunt poveștile de fag.

Calc pe mușchiul fără umbră,
Rătăcit pe drum de tundră
Și mă întreb
Și mă dezleg
Vreau prea mult să înțeleg,
Cum de ai suflet întreg...

Tu aduni suspine joi,
Vinerea ai frunze noi,
Tu privești cum alții mor,
Miercurea ești iar fecior.

Tu simți focul aspru luni,
Marțea vrei să mă aduni
Și duminica mereu,
Te-ai pierdut în glas de zeu.

Nu mai știu,
Nu mai suport
Crengile să le tot port
Nu mai cred,
Nu mai adun
Vreascuri ude de alun.
Vreau doar,
O cupă de nectar(poliflor).

Să crezi în mine și în noi
Cu toți copacii tăi
Să ne alungi, să ne primești,
De vom fi buni sau răi.