Am văzut sfârșituri de lume
Și le-am simțit cu tălpi desculțe
În liniștea dintre furtuni vi le pot spune.

Și le-am păstrat pentru mine și cei
Care vor veni după mine
În gropa memoriei comune despre zei.

Sunt un Prometeu care se revoltă
Dar care nu știe ce are de furat
Și nici că focul poate-aprinde o recoltă
Iar ăsta-i un secret încredințat.