Mă uit în jur și văd praf vechi risipit
De-o curte învolburată și atât de intimă
Dar nu fug … nu fug ci aștept atingerea
Firelor-glas năucit și atât de comun-gust .

Mă uit spre cerul prieten de altădată
Fără să mai simt bucuria apusului magic
Nici stelele nu le mai aud în acest timp mut
Asurzitul crai m-a prins în jocul demonic .

Mă uit printre fire răstălmăcite adânc
Fără să mai găsesc un ciob de bunătate
Și mă rănesc pe-un perete-interior sătul
Zac într-o cameră sinistră , evadare neexistând .