o vecină îmi deschide ușa
(nu mai știu dacă bătusem)
"să vezi ce frumoasă e și doarme ca un copil"
șoptește ceva de hainele mai bune și neapărat de câte pahare trebuie
se cer informații ca la un ghișeu unde se apleacă toți smeriți
râd la masă ca proasta
ciorba cu smântână e cea mai bună după atâtea detalii
la felul al doilea îmi dau lacrimile
hei nu poate fi așa viața mea
de fiecare dată lângă masa rotundă din sufragerie
mi se spune că e mai bună pentru că spiritul se plimbă liniștit
preotul nu mă ia în seamă
îmi dă să citesc o carte înțeleptă de-a lui cu pagini care miros a pod vechi
nu fac un caz din asta dar cum să te așezi așa lângă un om
să scoți rădăcinile unui copac și el se-afundă mai tare
în chestia aia simplă căreia oamenii îi spun politicos "trecere"
ce meserie mai e și viața
să stai în ea 24 din 24 de ore
să ai grijă de inimă ca de oala cu laptele pus la fiert
chiar dacă te prind cârceii de suflet