după ce ai plecat
am fost pentru o vreme
tatăl tatălui meu
am stat cu fiul meu la masă
și am fost ca vii
am turnat vinul
am răsturnat mămăliga am rupt ață și am tăiat
înfățișarea ta s-a făcut ca un abur
am văzut
chipul lui făcându-se una cu întunericul
lingurile s-au umplut de liniște
le-am dus la gură și am fost muți
mâna ta căuta gesturi normale
pe fruntea tatălui meu
mâna ta nu cuprindea nimic

mi-ai desfăcut pieptul ca pe o poșetă ai scos
inima și ai suflat cu gura rotunjită
așa cum sufli și apoi ștergi cu mâneca
oglinda pudrierei
te-ai regăsit întru totul acolo
plus o tristețe uriașă
în tot timpul ăsta
nu puteam avea decât conversații firești
cât e de frig afară încă

înăuntru
vorbele noastre cădeau ca niște cârpe printre farfurii

m-am ridicat și am strâns totul și totul
era neatins

într-o seară te voi lua de mână voi urca pe capătul umbrei mele
ca pe o trambulină
și vom sări