încep să simt în oase căldură și lumină
scutur spre cer trei zile
înmugurite-n ger
cârligele ce mi-ați înfipt în carne
m-ajută-n loc de piele să port pânză

prin rămurișul copleșit de neguri urcă
spre noua viață un metrou cu navetiști
ce milă mă cuprinde doar la gândul
că fără electricitate ar muri de foame
că vor sfârși mâncându-se-ntre ei

cunosc legenda mincinoasă n-am purtat
vreodată-n pântec toate-aceste animale
pe mine chiar și-un fluture m-ar scufunda
nevinovat de s-ar încrede în odihna-mi
mai mult o crăpătură adâncită
de-o sete îndurată în mijlocul mării

și-atunci în loc de brațe am doi pești
pe care solzii nu-i ajută să se-nchine
de-aceea rugăciunea e mai mult înot

fără sinceritate-i scufundare

am fost de când mă știu un desfrânat
pe orice sclavă a plăcerii o numeam Iisus
și o plăteam în plus doar să-mi repete
cât mai convingător că e îndrăgostită

am încetat să mai alerg desculț
prin iarba ce-și spărgea de pieptu-mi valul
când în adânc de gleznă m-a mușcat
un șarpe mai speriat chiar decât mine

cândva acestea nu vor însemna nimic
veți boteza-n latină încă o fosilă
a cărei aură veți încerca s-o vindeți
ca film artistic sau drept carte de copii