Soarele, fumul, balconul și cafeaua:
un complot;
de plăceri și confort.
Sunt pe scaun și-i închid.
Ochii - încerc să mi-i destind.

Îi deschid și lumina mi-i inundă;
mă chinui s-o privesc,
dar sub pleoape mă topesc.

Îi deschid din nou
și atunci îl văd cum umblă,
cu-n bârdan de ne acoperă cu umbră.

'nea Ilie, 'nea Ilie,
ai ieșit din cochilie,
și cu burta ne-nconjori,
inc-oleacă și ne-omori!

Opulentă și hrănită,
de zboară electronu' din orbită,
burta ți-e magnifică;
(iar de la ea,
privirea nu prea se ridică.)

De-alterezi, de-asimilezi,
tot ce vezi și tot ce crezi;
de-ai să zbori, dac-ai s-omori,
dac-ai vrea sau dac-ar vrea;
Ea nu te va-mbrățisa.
Nici ea, nici nimenea...

Brațele, firave și doritoare,
ne-ar ajunge pentr-o floare.
Pentru tine, 'nea Ilie,
suflet searbăd și lipit,
peticit și amortit,
o duduie-amorezată
'leargă-n grabă înspre tine.
După dragoste aleargă.

Cân' te vede,
Inima-i nebună zvârcolește-n pieptu-i plin,
Gura-i url-a sărutare
Iar trupul i se saltă lin.

Dar când corpul putrezit
o atinge pe duduie,
cale-ntoarsă face fata,
călcând pe 'nea Ilie,
'nea Ilie veștejit.