Pocnesc din bici
Pe căldura dogoritoare,
De afară,
Spre chemarea mărgelelor
Din paharele pe jumătate pline
Cu licori bahice.
Pocnesc întru liliecii din copaci,
Întru păpădiile de pe câmp
și întru asfaltul încins,
pe care alerg necontenit.
Un pocnet spre abis pentru sfârșituri
Și-un pocnet spre absolut,
Pentru noi începuturi.
Fum și primăvară!