Zi de zi, te sărut brutal
după ureche. Îți iau lobul în gură,
precum o halcă
un crocodil, gata să facă tumbe,
să se răstoarne întruna cu tine,
să te amețească
și să te omoare,
ca mai apoi să te înghită lacom
și să te digere
fără să se gândească la nimic
pe marginea gârlei.

Ca mai apoi să ieși din el
altfel… Ooo! Ce transformare sexy!
Să-i ieși pe cur
moleculă cu moleculă, aceleași sau
poate altele, niște resturi
recompunându-se în ceva nou,
mai nou, pe care crocodilul
să nu le poftească
dar să-i amintească
după pauza regulamentară
de o mie de zile,
de iadul carnal
și de ora mesei.

Noapte de noapte, mă cauți
prin tot felul de încăperi
urmând să-mi aplici bestial
limba peste tendoane, peste limbă,
să mă violezi la înghesuială
la fel cum violai in primii ani
de școală limba română,
crăcănând-o pe catedră…

Ca mai apoi să mă crucifici,
să mă plantezi fericită în cuie
pe ușa de la intrare,
dar în afară, să mă uiți apoi,
spre știința vecinilor
ascultători, până-mi vor cădea
carnea, dinții, solzii și hârca de reptilă…
Va rămane undeva doar o grămăjoară,
de care se va tot impiedica poștașul
cu ochii la tine,
și de care tu,
îți vei șterge grăbită picioarele.