mă îmbrac cu tine de fiecare dată
când mă prefac că trăiesc
iar tu îmi formatezi conștiința
rămasă de la unul și altul care ți-au trecut
prin pântec

ceea ce nu înțeleg este
de ce
după fiecare îndrăgostire
chipurile sunt ca și plastilina
până dimineața când nimeni nu observă
care sunt degetele
ce le-au modelat
normalitatea

poate de asta
omul are dreptul să fie inegal
când îl lovesc cuvintele
ca un bumerang de carne
îmbâcsită

de zile