de la o bucată de vreme soarele îmi face scene de gelozie
până duce lumina în cangrenă
și mă bucur că în sfârșit am reușit să mă rup de natură
luând calea călcâielor tale transpirate

dar în fond am rămas același gunoi
aceeași pungă de plastic plină de găuri
în care mama a ambalat
o bucată de suflet căzută în praf

și dacă eram echilibristul unei sorți ciudate te luam cu mine
într-o carte de mâna a doua
stăteam pitiți acolo contopiți după fiecare cuvânt

sau dacă vreun dumnezeu iubitor de oameni
ar fi îndreptat degetul arătător prin ochii tăi spre mine
cu siguranță muream în acest trio plictisitor
virgini și triști

dar să privim mizeria prin care călcăm singuri
și prin care (ne) pășește ea
greața ca un simptom al dimineții
ciocnirile noastre din care se naște o dragoste 4x4

întreabă orice maidanez despre noi
și ar muri dintr-un lătrat