*
Mamă, cel mai mult îmi doresc să ajung la tine.
Să culeg flori amare pe câmp
să ți le arunc în poală.
Bolta cerească s-ar lăsa ușor peste iaz,
acolo unde tata prinde pește în cârligul cu pufarin.
N-am făcut nimic în răstimpul acesta
din toate câte m-ai rugat.
N-am dat apă la câine, n-am ales meiul,
n-am udat gherghinele, n-am avut grijă de morți
și nici nu m-am rugat.
Iar de când am început să las coronițe de sânziene
pe uluc să se oprească ploaia,
lumea ne vorbește că avem tradiții păgâne.

*
Mamă, cel mai mult mi-am dorit să ajung la tine
și așa, la margine de hău,
să strigăm de singurătate, ca două lupoaice.
Dar din cauza drumului ăsta rău, noroios,
m-am dus acasă, la tata.
El nu era, cică ar fi fost plecat la pescuit.
Nu știu cine mi-a spus acest lucru,
însă am auzit bine.
Am văzut arma de vânătoare agățată în cui,
ouăle de gâscă în cuibar și plasa care, de obicei,
nu lipsește.
Am înțeles că nu-i nici el de găsit înspre seară,
după felul în care tace cocoșul de lemn de pe gard.


(dulcele meu asasin, 2016)